cărămídă (cărămízi), s. f. – Material de construcții de formă prismatică. – Mr. k’irămidă, megl. chirămidă. Ngr. ϰεραμίδα (Roesler 571; Murnu 11; REW 1822; Sandfeld, Linguistique, 18); cf. ngr. ϰεραμίδι, sl., bg. keramida, tc. keremit, calabr. ceramida. Der. cărămidar, s. m. (persoană care fabrică sau vinde cărămizi); cărămidărie, s. f. (fabrică de cărămizi); cărămiziu, adj. (roșiatic). Vezi definitia »

NACÉLĂ s.f. Cabină suspendată se un balon, în care se află echipajul. Vezi definitia »

a pune sare pe coadă (cuiva) expr. a nu mai putea prinde (pe cineva), a nu mai putea găsi (pe cineva). Vezi definitia »

MAIOLÍCĂ s.f. v. majolică. Vezi definitia »

BUTELCÚȚĂ, butelcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui butelcă. – Butelcă + suf. -uță. Vezi definitia »