HIPERMANÍE, hipermanii, s.f. Stare de excitație trecătoare sau durabilă care se manifestă printr-o stare de spirit exuberantă, hiperactivitate și volubilitate. Hipomania poate reprezenta o formă atenuată a fazei de manie în psihoza maniacodepresivă. Ea poate, de asemenea, să fie cauzată de unele intoxicații (alcool, psihostimulante, corticosteroizi). Vezi definitia »

MAGÍE s. f. 1. complex de practici prin care se consideră posibilă acționarea asupra realității înconjurătoare cu ajutorul forțelor supranaturale; vrăjitorie. ♦ ~ neagră = magie propriu-zisă care apelează la puterea demonilor; ~ albă = arta de a produce fenomene naturale care par miraculoase. 2. (fig.) putere de atracție, de fascinare; farmec, seducție. (< fr. magie, lat. magia) Vezi definitia »

HIDROFTALMÍE s.f. Întindere a globului ocular din cauza unei presiuni interioare prea puternice. [Gen. -iei. / < fr. hydrophtalmie, cf. gr. hydor – apă, ophtalmos – ochi]. Vezi definitia »

FORTIFICÁȚIE s. f. construcție de apărare din pământ, piatră, beton armat etc., care întărește un oraș, o linie de luptă ș. a. (< fr. fortification, lat. fortificatio) Vezi definitia »

ULTRASONOTERAPÍE s.f. (Med.) Terapie bazată pe ultrasunete. [Gen. -iei. / cf. fr. ultrasonothérapie]. Vezi definitia »