DETECTÓR, detectoare, s. n. Aparat sau dispozitiv folosit pentru a detecta ceva. ◊ (În sintagmele) Detector colorimetric = aparat pentru determinarea concentrației gazelor toxice în aer. Detector de metale = aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii. Detector de proximitate = aparat electronic care detectează apropierea unei persoane sau a unui obiect de o zonă controlată. – Din fr. détecteur. Vezi definitia »

PROIECTÓR, proiectoare, s. n. Aparat care concentrează (cu ajutorul unor oglinzi, lentile etc.) într-un fascicul intens razele produse de o sursă de lumină și care se folosește pentru semnalizări luminoase ori pentru luminare la autovehicule, în săli de spectacole etc. ♦ Spec. Aparat pentru proiectarea imaginilor pe un ecran cinematografic, compus dintr-o sursă luminoasă și dintr-un sistem optic. [Pr.: pro-iec-] – Din fr. projecteur. Vezi definitia »

ATOTCUNOSCĂTÓR, -OÁRE, atotcunoscători, -oare, adj. Care cunoaște totul. – A + tot + cunoscător. Vezi definitia »

PLANATÓR s.n. Piesă componentă a unei matrițe pentru ambutisarea tablei, care presează marginea acesteia spre a împiedica formarea cutelor. ♦ Ciocan folosit pentru a face plană fața unui obiect. [< plana + -tor]. Vezi definitia »

FOTOLÉCTOR s. n. (inform.) mașină periferică pentru citirea cu ajutorul unui sistem fotoelectric a informațiilor. (< fotolec/tură/ + -tor) Vezi definitia »