Definita cuvantului cintaură
cintáură (-re), s. f. – Varietate de albăstriță (Erythrea centaurium). – Var. țintaură, cintoare. Lat. centaurium (sec. XIX); a ajuns destul de comună, datorită folosirii ei în farmacie. Diculescu, Elementele, 483, crede că var. cintoare reproduce direct gr. ϰενταύριον, ceea ce pare foarte incert.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cintaură
LIBÚRNĂ s. f. navă romană ușoară de luptă sau de transport, cu un singur rând de rame. (< lat. liburna) Vezi definitia »
CUBATÚRĂ s.f. 1. Aflare a laturii unui cub al cărui volum este egal cu volumul unui corp dat. 2. Determinare prin calcul a volumului mărginit de una sau de mai multe suprafețe. [< fr. cubature]. Vezi definitia »
TÁRGĂ, tărgi, s. f. 1. Pat portativ cu care se transportă răniți și bolnavi; mică platformă portativă de scânduri, de nuiele etc., care servește la căratul diferitelor materiale. ♦ (Rar) Tamar. 2. (În expr.) A trage targa pe uscat = a fi strâmtorat bănește, a o scoate greu la capăt; a trage mâța de coadă. – Cf. bg. targa. Vezi definitia »
BARÍTĂ s. f. (hidr)oxid de bariu, folosit în radiologia tubului digestiv. (< fr. baryte) Vezi definitia »
CÓBZĂ, cobze, s. f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu chitara, având cutia de rezonanță foarte bombată, folosit mai ales la acompaniament (prin ciupirea coardelor). ◊ Expr. (Fam.; adverbial) A lega (pe cineva) cobză = a lega (pe cineva) strâns (de mâini și de picioare). – Din ucr., rus., pol. kobza. Vezi definitia »