Definita cuvantului cîntec
cîntec (cîntece), s. n. – 1. Cînt, cîntare. – 2. Cînt, poezie lirică. – Var. cîntic. – Mr. cîntic, megl. cǫntic. Lat. cantĭcum (Pușcariu 373; Candrea-Dens., 357; REW 1618; Rosetti, I, 165; DAR); cf. alb. kengë (Meyer 187). Cf. cînta. – Der. cînticel, s. n. (dim., al lui cîntec).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cîntec
țvec, țvécuri, s.n. (reg.) cui (în cizmărie). Vezi definitia »
sosec vb Vezi definitia »
SPÂNÁTEC, -Ă, spânateci, -e, adj. v. spânatic. Vezi definitia »
toápsec (-ce), s. n. – Venin. – Var. toapsăc. Lat. toxĭcum (Tiktin; Candrea; REW 8818), cf. it. tossico, logud. tosku, prov. tueisec. Sec. XVII, rar; pare cuvînt moștenit, luînd în considerație dubiile lui Tiktin. – Der. topseca (var. topsăca, întopseca), vb. (intoxica, învenina), din lat. (in)toxicare; topsecos (var. topsăcos), adj. (înv., toxic); topsicătură, s. f. (intoxicație, otrăvire), înv. Vezi definitia »
AMÉSTEC, amestecuri, s. n. 1. Reuniune de lucruri diverse; complex format din elemente diferite; amestecătură (1), combinație, mixtură. ♦ (Chim.) Produs obținut prin punerea laolaltă a mai multor substanțe care își păstrează proprietățile caracteristice. 2. Amestecătură (2). 3. Intervenție într-o afacere; participare (necerută sau forțată) la treburile sau relațiile altora; ingerință. ◊ Expr. A (nu) avea (vreun) amestec = a (nu) avea un (vreun) rol într-o afacere, a (nu) avea (vreo) legătură cu cineva sau ceva. – Din amesteca (derivat regresiv). Vezi definitia »