Definita cuvantului cinteză
cínteză (cínteze), s. f. – Mică pasăre cîntătoare (Fringilla coelebs). – Var. cintez, cintiță, cintezoi, țintizoi. Creație expresivă, bazată pe rădăcina expresivă cint- care imită cîntecul păsărilor cîntătoare (Densusianu, Bausteine, 476; Hiecke 135; Pascu, I, 64; Drăganu, Dacor., III, 695; DAR); cf. lat. cincitare „a cînta mierla”, mr. cionă „cinteză”, megl. cifincă „cinteză”, bg. činka „cinteză”. Der., prin intermediul suf. -ză, cf. pupăză. Cinflor, s. m. (grangur, Oriolus galbula) pare deformație prin intermediul unei etimologii populare de la *cintior, cf. celălalt nume al său pișcă-n flori (DAR).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cinteză
năbrăválă s.f. (reg.) boală de splină la oi. Vezi definitia »
ZOOIGIÉNĂ s.f. Igiena animală. [Pron. zo-o-i-. / et. incertă]. Vezi definitia »
DÓGMĂ, dogme, s. f. 1. Învățătură, teză etc. fundamentală a unei religii, obligatorie pentru adepții ei, care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții. 2. Teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă și impusă ca adevăr incontestabil. – Din fr. dogme, lat. dogma. Vezi definitia »
TIREOSTIMULÍNĂ s. f. hormon hipofizar tireotrop care reglează formarea tiroxinei. (< fr. thyréostimuline) Vezi definitia »
COHERÉNȚĂ s.f. v. coerență. Vezi definitia »