OPERÁȚIE s.f. 1. Activitate îndreptată către atingerea unui anumit scop; lucrare, acțiune. 2. Intervenție chirurgicală asupra unui organ sau asupra unui țesut bolnav cu ajutorul unor instrumente speciale. 2. Ansamblu de mișcări strategice ale unei armate. 4. Efectuarea unor tranzacții financiare sau comerciale; înregistrarea acestora într-un registru. 5. (Mat.) Funcție definită pe un produs cartezian, cu valori în alt produs cartezian. ◊ Operație algebrică = operație definită pe un produs cartezian finit. ♦ Executare a unui anumit calcul asupra unuia sau mai multor numere. [Gen. -iei, var. operațiune s.f. / cf. fr. opération, it. operazione, rus. operațiia, lat. operatio]. Vezi definitia »

SALPINGOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a trompelor uterine cu ajutorul unei substanțe de contrast. [< fr. salpingographie, cf. gr. salpinx – trompă, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

GALVANOTAXÍE s.f. Influență exercitată de curenți galvanici asupra ființelor unicelulare; galvanotropism. [Gen. -iei. / < fr. galvanotaxie]. Vezi definitia »

OPIOMANÍE s.f. Abuz de opiu. [Gen. -iei. / < fr. opiomanie]. Vezi definitia »

SUPRANUTRÍȚIE s. f. supraalimentație. (< supra¹- + nutriție) Vezi definitia »