BĂLĂOÁRĂ adj. f. v. bălăior. Vezi definitia »

FIBRÍNĂ, fibrine, s. f. Proteină de culoare albă-cenușie, care se găsește în sânge și în limfă și care provine din fibrinogen, în timpul coagulării sângelui. – Din fr. fibrine. Vezi definitia »

HIPOFÍZĂ s.f. (Anat.) Glandă endocrină situată pe fața inferioară a encefalului; glandă pituitară. [< fr. hypophyse, cf. gr. hypo – sub, physis – creștere]. Vezi definitia »

míșculă (míșcule), s. f. – Scorușă. Ngr. μούσϰουλον „moșmon” (Cihac, II, 676). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

PARÚRĂ, paruri, s. f. 1. Podoabă de lămâiță (2) și beteală pe care o pun miresele pe cap. 2. Ansamblu de obiecte de podoabă executate cu aceleași motive ornamentale (și din același material). – Din fr. parure. Vezi definitia »