oínă (-ne), s. f. – Un anumit joc cu minge între două grupări de băieți. – Var. (Mold.) hoină. Cuman. oyn, tc. oyun „joc” (Bogrea, Dacor., I, 289); legătură cu rus. vojna „război” (Tiktin) e mai puțin probabilă. – Der. hoinar, adj. (ulițarnic, haimana); hoinări, vb. (a vagabonda, a umbla hoinar); hoinăreală, s. f. (vagabondaj, haimanalîc). – Der. lui hoinar din ngr. ỏϰνιάριος (Loewe 15) nu e posibilă. Vezi definitia »

îndărăptătúră, îndărăptătúri, s.f. (înv.) retragere în dezordine. Vezi definitia »

BUTILÉNĂ, butilene, s. f. Butenă. – Din fr. boutilène. Vezi definitia »

STEBLÚȚĂ, stebluțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui steblă. – Steblă + suf. -uță. Vezi definitia »

MELÍTĂ s.f. Medicament preparat cu miere. [< fr. mellite]. Vezi definitia »