GRADÁȚIE s. f. 1. creștere sau descreștere graduală, pe grade. 2. fiecare dintre semnele de pe scara gradată a unui aparat, instrument de măsurat etc.; diviziune; totalitatea acestor diviziuni. 3. figură de stil care constă în trecerea treptată, ascendentă (climax) sau descendentă (anticlimax), de la o idee la alta. 4. (pict.) trecere ușoară de la un ton la altul, de la o nuanță la alta etc. 5. grad de vechime în serviciu, care aduce cu sine creșterea retribuției. ◊ sumă cu care, după anumite state de serviciu, se mărește retribuția. (< fr. gradation, lat. gradatio) Vezi definitia »

AUTOEPURÁȚIE s.f. Purificare naturală a apelor reziduale vărsate în ape de suprafață, datorită acțiunii bacteriilor aerobe. [Cf. fr. auto-épuration]. Vezi definitia »

CLEPTOMANÍE s.f. Înclinație irezistibilă pentru furt (de bani, de obiecte etc.); impulsie morbidă, manie pentru furt. [Gen. -iei. / < fr. cleptomanie, cf. gr. klepto- – a fura, mania – manie]. Vezi definitia »

SÉSIE, sesii, s. f. Denumire dată în evul mediu, în Transilvania, lotului de pământ, parte dintr-un domeniu, asupra căruia țăranul dependent avea drept de posesiune în schimbul rentei către stăpânul feudal și care putea fi transmis ereditar. – Din lat. sessio. Vezi definitia »

DEMONOLATRÍE s. f. Adorație a demonilor. – Din fr. démonolatrie. Vezi definitia »