Definita cuvantului ciobacă
ciobácă (-ắci), s. f. – Luntre scobită dintr-un trunchi de copac. Mag. csobák, rut. čobak „vas de lemn” (DAR). Din aceeași rădăcină (sl. čbanĭ) mag. csobány, de unde rom. cioban, s. n. „vas de lemn”, și sb. čobanija, de unde rom. ciobănie, s. f. (Trans., vas de lemn), pronunțat ciobăñe. Cf. ciovei.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ciobacă
FOTOGENÉZĂ s. f. 1. producere de lumină în organele fotogene. 2. fosforescență. (< fr. photogenèse) Vezi definitia »
MÁRCĂ3 s. f. unitatea monetară a unor țări (Germania, Finlanda). (< germ. Mark) Vezi definitia »
ȚĂPOȘÍCĂ s. f. 1. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina rigidă și aspră în partea superioară și cu spice lungi (Nardus stricta). 2. Plantă păroasă din familia umbeliferelor, cu flori albe sau trandafirii dispuse în umbele compacte și cu fructul acoperit de peri aspri (Tordylium maximum). – Din țeapă + suf. -oș-ică. Vezi definitia »
POPÓTĂ, popote, s. f. Cantină pentru ofițeri și subofițeri; local unde se află o astfel de cantină. – Din fr. popote. Vezi definitia »
UROGASTRÓNĂ s.f. Compus chimic natural, izolat din urină, cu acțiune inhibitoare asupra motilității stomacului și secreției gastrice. [< fr. urogastrone, cf. gr. ouron – urină, gaster – stomac]. Vezi definitia »