EMULÁȚIE s.f. Întrecere. ♦ Sforțare, străduință, dorință de a întrece. [Gen. -iei, var. emulațiune s.f. / cf. fr. émulation, lat. aemulatio]. Vezi definitia »

DIVINÁȚIE, divinații, s. f. (Livr.) Dar, putere a unor persoane de a desluși și lucruri ascunse, neștiute și mai ales viitorul. [Var.: (înv.) devináție s. f.] – Din fr. divination, lat. divinatio, -onis. Vezi definitia »

MORFOSCOPÍE s. f. studiu al formei elementelor care alcătuiesc rocile și depozitele detritice. (< fr. morphoscopie) Vezi definitia »

chiríe (chiríi), s. f. – Sumă plătită în schimbul folosirii temporare a unui lucru. – Mr. chirie, megl. chiriiă. Tc. kira din arab. kira (Miklosich, Türk. Elem., II, 111; Roesler 596; Șeineanu, II, 115; Berneker 505; Daničič, V, 4; Lokotsch 1181), cf. ngr. ϰιρά, alb. kirá, bg., sb. kirija. – Der. chiriaș, s. m. (persoană care ia cu chirie o locuință); chirigiu, s. m. (cărăuș, cel care transportă cu căruța), din tc. kiraci, mr. chiragi (cf. alb. kiraği, bg., sb. kirağija); chiragie, s. f. (serviciu de transport); chiragelîc, s. n. (înv., meseria de căruțaș); închiria, vb. (a da cu chirie, a arenda). Vezi definitia »

ANEMOGRAFÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studierea vânturilor. – Din fr. anémographie. Vezi definitia »