Definita cuvantului lufă
LÚFĂ, lufe, s. f. Plantă anuală din familia cucurbitaceelor, originară din India, cu tulpina lungă, cu numeroase flori galbene și cu fructul de formă alungită care, în unele țări (China, Japonia etc.), se consumă ca legumă sau, după uscare, se folosește ca burete de baie și în industria celulozei (Luffa cylindrica). – Din fr. luffa.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu lufă
ZÉUGMĂ [ZEUG-] s. f. figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se raportează decât la unul dintre substantive. (< fr. zeugma) Vezi definitia »
TRÍNCĂ s. f. velă pătrată învergată la baza arborelui trichet. ◊ vergă de susținere a acestei vele. (< it. trinca) Vezi definitia »
PICTOGRÁMĂ, pictograme, s. f. Desen sau șir de desene simbolice, sugestive, prin care sunt redate obiectele și ideile în unele sisteme primitive de scriere. – Din fr. pictogramme. Vezi definitia »
FUGHÉTĂ s.f. (Muz.) Fugă de proporții mai reduse, cu un caracter mai liber. [< it. fuggetta]. Vezi definitia »
mînecă (mấneci), s. f. – Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul. – Var. mînică. – Mr. mînică, megl. mǫnică. Lat. mănĭca (Candrea-Dens., 1124; REW 5300; Pascu, I, 119), cf. alb. mëngë, it. manica, prov., sp., port. manga, fr. manche. – Der. mînecar, s. n. (tunică, veston, bluzon; manșon); mînecuță, s. f. (mînecă; manșetă detașabilă). Vezi definitia »