tarấncă, tărinci, s.f. (reg.) 1. fierul care leagă osia carului de perinoc. 2. schimbător de plug. Vezi definitia »

HEMOGRÁMĂ s.f. Analiză prin care se stabilește compoziția sângelui. [< fr. hémogramme, cf. gr. haima – sânge, gramma – scriere]. Vezi definitia »

guristă, guriste s. f. solistă vocală a unei formații muzicale (orchestră, taraf etc.). Vezi definitia »

CHEMOREZISTÉNȚĂ s.f. Rezistență a germenilor microbieni sau a altor organisme parazitare la antibiotice, la substanțe chimioterapice ori paraziticide. [Var. chimiorezistență s.f. / < germ. Chemoresistenz]. Vezi definitia »

URZICĂTÚRĂ, urzicături, s. f. Iritație a pielii în urma atingerii cu urzici, cu alte plante sau cu animale urticante. – Urzica + suf. -ătură. Vezi definitia »