PRECÍZIE, precizii, s. f. 1. Faptul de a fi precis, calitatea de a măsura, de a determina sau de a indica precis; exactitate. ◊ Loc. adj. De precizie = (despre aparate de măsură) foarte exact. ♦ Eroare maximă care se admite la efectuarea unui calcul, a unei măsurări, a unui produs. 2. (Rar, la pl.; în forma preciziune) Lămurire, informație precisă; precizare. Așteptăm noi preciziuni. [Var.: preciziúne s. f.] – Din fr. précision, lat. praecisio, -onis. Vezi definitia »

REFUTÁȚIE, refutații, s. f. (Franțuzism înv.) Refutare, respingere, combatere. – Din fr. réfutation. Vezi definitia »

ERPETOLOGÍE s.f. Parte a istoriei naturale care studiază reptilele. [Gen. -iei. / < fr. erpétologie, cf. gr. herpeton – reptilă, logos – studiu]. Vezi definitia »

CÁMBIE s.f. Act, înscris prin care o persoană se obligă să plătească o sumă de bani la un anumit termen; poliță, bilet la ordin. [Gen. -iei. / < it. cambio]. Vezi definitia »

HIPERVOLEMÍE s. f. creștere a volumului de sânge circulant. (< fr. hypervolémie) Vezi definitia »