Definita cuvantului ciobîrnac
ciobîrnác (-ce), s. n. – 1. Hîrdău, ciubăr. – 2. Par care servește la transportat ciubere. Mag. csöbörnek „de ciubăr”, de la csöbör „ciubăr” (Scriban, Arhiva, 1912; DAR). De la aceeași rădăcină provine ciobîrlac, s. n. (linguroi), care pare a fi deformare de la cuvîntul anterior.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ciobîrnac
zodiác (-di-ac) s. n., (cărți) pl. zodiáce Vezi definitia »
CLAC2, clacuri, s. n. Pălărie cu calota înaltă, cilindrică, ce poate fi turtită și purtată sub braț. – Din fr. claque. Vezi definitia »
ORGIÁC, -Ă adj. cu caracter de orgie; orgiastic; simpotic. (< fr. orgiaque) Vezi definitia »
TURLÁC, -Ă, turlaci, -ce, adj. (Pop. și fam.) Amețit de băutură, cherchelit; p. ext. zăpăcit, năuc. – Cf. tc. torlak „tânăr, neexperimentat”, scr. torlak „fanfaron”. Vezi definitia »
TOMBÁC s. n. aliaj de cupru și zinc, de culoarea aurului, folosit sub formă de sârme, table etc. (< fr. tombac) Vezi definitia »