AFONÍE s. f. (Rar) Boală care constă în pierderea glasului. – Fr. aphonie. Vezi definitia »

CHIMÍE s.f. Știință care studiază structura internă și proprietățile corpurilor, transformările și combinațiile lor. ◊ Chimie nucleară = parte a chimiei care studiază nucleul atomului. [Gen. -iei. / cf. fr. chimie]. Vezi definitia »

URTICÁRIE s.f. Boală alergică, manifestată prin erupția pe piele a unor bășicuțe însoțite de mâncărime. ♦ (P. ext.) Eczemă. [Gen. -iei, var. urticare s.f. / < fr. urticaire, cf. lat. urtica – urzică]. Vezi definitia »

TRANSSUDÁȚIE s. f. Trecere a plasmei din sânge în țesutul interstițial sau într-o cavitate naturală a organismului. – Din fr. transsudation. Vezi definitia »

DISLEXÍE s.f. (Med.) Tulburare nervoasă, constând în dificultatea de a citi și a înțelege ceea ce se citește. [< fr. dyslexie, cf. gr. dys – dificil, lexis – cuvânt]. Vezi definitia »