Definita cuvantului cioflingar
cioflingár (cioflingári), s. m. – Om de nimic, secătură, vagabond. – Var. cioflecar, ciofle(n)gar. Origine incertă. Este considerat de obicei der. de la germ. Schuhflicker „pantofar” (Borcea 181; Tiktin; Iordan, RF, II, 272; cf. DAR), pentru care nu există dificultăți; la fel de bine însă ar putea fi vorba de un der. de la cioflec, sau de la ciof, var. de la ciuf, a cărui der. este mai dificilă fonetic dar se potrivește mai bine sensului. După Graur 139, din. țig. čoχengere „pantofar”. Oricum, nu poate fi valabilă explicația semantismului propusă de Graur, că pantofarii obișnuiau să poarte haine mai mult sau mai puțin occidentale. Dacă etimonul este exact, este vorba de o legătură care apare adesea, între noțiunea de „pantofar” și cea de „înșelător”, cf. potlogar, papugiu, a încălța, a potcovi, etc.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cioflingar
a trage la calendar expr. (prst.) a se prostitua peste măsură, din dorința de a strânge rapid o sumă mare de bani. Vezi definitia »
mărar (pe șanuri) expr. (vulg.) părul de pe picioare. Vezi definitia »
BANDURÁR, bandurari, s. m. Cel care cântă din bandură2. – Din bandură2 + suf. -ar. Vezi definitia »
MILIÁR1, -Ă adj. Cu aspect de bob de mei. ◊ Tuberculoză miliară = tuberculoză cu mici granule; granulie. [Pron. -li-ar. / cf. fr. miliaire]. Vezi definitia »
PRETCÁR, pretcare, s. n. (Reg.) Sfredel cu diametru mic, folosit în dulgherie. – Pretcă + suf. -ar. Vezi definitia »