Definita cuvantului ciolan
ciolán (cioláne), s. n. – 1. Os; se spune în special despre oasele lungi ale membrelor. – 2. La roata de car, obadă. – 3. (Arg.) Zar. Sl. članŭ „membru” (Cihac, II, 55; DAR), de unde rus. člen „membru”, care de asemenea a circulat în rom., în prima parte a sec. XIX, cilen, s. m. (membru al unui tribunal). – Der. ciodolan (var. șodolan), s. n. (os lung); ciolănos, adj. (slăbănog). Aceleiași rădăcini par a-i aparține ciolhă, s. f. (trunchi găunos; organ genital al iepei), și cioloagă, s. f. (mîrțoagă), cuvînt care pare contaminat cu mîrțoagă. Cioloboc, s. n. (labă de porc), explicat de Drăganu, Dacor, II, 900, drept combinație între ciolan, labă, și suf. -oc, este un cuvînt obscur, probabil legat de cioloboacă, s. f. (reziduu, rest), care nu se explică prin intermediul etimonului anterior, și ciolobot, s. m. (plantă, Centaurea spinulosa).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ciolan
SENONIÁN, -Ă, senonieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Etaj al cretacicului superior, caracterizat prin faună de amoniți, echinide, lamelibranhiate, gasteropode, corali etc. 2. Adj. Care se referă la formațiile sau la vârsta senonianului (1). [Pr.: -ni-an] – Din fr. sénonien. Vezi definitia »
măgădán (măgădáni), s. m. – Vlăjgan, bărbat mare la trup. – Var. măgădău. Probabil creație spontană, cf. măgăoaie (var. măgăoană), s. f. (Olt., măgădău; sperietoare) și coșcodan. Vezi definitia »
AERODINAMICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în aerodinamică. [< fr. aérodynamicien]. Vezi definitia »
venezueleán (-zu-e-) adj. m., s. m., pl. venezueléni; adj. f., s. f. venezueleánă, pl. venezueléne Vezi definitia »
DAMÁN s. m. mamifer ungulat erbivor, din Africa, cât un iepure, care trăiește în arbori sau pe stânci. (< fr. daman) Vezi definitia »