ÎNDATORITÓR, -OÁRE, îndatoritori, -oare, adj. 1. Serviabil, binevoitor. 2. (Neobișnuit) Obligatoriu. – Îndatori + suf. -tor. Vezi definitia »

PRÉTOR s.m. 1. Înalt magistrat care avea un rang imediat inferior consulului în vechea Romă. 2. (În trecut) Persoană numită pe lângă marile unități militare, cu atribuții în timp de război sau de mobilizare în poliția administrativă și judiciară. 3. Șeful administrativ al unei plăși. [< lat. praetor, cf. fr. préteur]. Vezi definitia »

DESFĂTĂTÓR, -OÁRE, desfătători, -oare, adj. Care-ți desfată ochii sau simțurile; încântător, plăcut. – Desfăta + suf. -ător. Vezi definitia »

MOSCOFÓR s. m. (în iconografia greco-romană) imagine reprezentând un personaj care poartă pe umeri un vițel destinat sacrificiului. (< ngr. moskhos, vițel + -for²) Vezi definitia »

factor de dezechilibru,bazat pe teoria ierarhizarii nevoilor indivizilor(termen economic) Vezi definitia »