Definita cuvantului cioran
ciorán (-ni), s. m. – (Arg.) Hoț, borfaș. Țig. čor „hoț”, cu suf. -an. – Der. ciorănie, s. f. (hoție); ciordi, vb. (a fura, a șterpeli), din țig. čor-, aorist čordom „a fura” (Graur, Rom., LII, 565; Graur 186; Juilland 162), cf. țig., sp. chorar „a fura”, choruy „a fura” (Besses 64); ciordeală, s. f. (furtișag); ciorditor, s. m. (hoț); cioreca, vb. (Trans. de Nord, a fura); ciorti, vb. (a fura); ciordăni, vb. (a fura cu pretextul de a veni cu colindul), compunere umoristică de la ciordi cu iordăni, pe care DAR o interpretează numai în sensul ultimului cuvînt. Toți termenii aparțin argoului. Ciorîng, s. m. (păstor) reprezintă gen. de la același cuvînt țig. čorango „de hoț” (Tiktin; Drăganu, Dacor., VII, 132); der. ciorînglav, s. m. (poreclă dată țiganilor; plantă nedeterminată), cu o terminație greșit identificată, probabil țig. (Tiktin; DAR; Graur 138); sensul de „plantă” este o confuzie cu ciornoglav, din bg. černoglava „cu capul negru”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cioran
KEYNESIÁN, -Ă adj. Referitor la keynesism. // s.m. și f. Adept al keynesismului. [Pron. chei-ne-zi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. keynésian]. Vezi definitia »
PALÁN s.n. Macara formată din mai mulți scripeți, folosită la ridicarea unor greutăți mari. [Var. palanc s.n. / < fr. palan, cf. it. palanco]. Vezi definitia »
ARAUCÁN, -Ă, araucani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Grup de indieni din Chile și Argentina; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 2. Adj. Care aparține araucanilor (1), privitor la araucani. [Pr.: -ra-u-] – Din fr. Araucan. Vezi definitia »
PELICÁN s.m. Pasăre acvatică din ordinul palmipedelor, cu ciocul lung și cu un sac elastic sub maxilarul inferior; (pop.) babiță. [< fr. pélican, lat. pelicanus]. Vezi definitia »
SILURIÁN, -Ă, silurieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. A treia perioadă a erei paleozoice care se caracterizează prin sedimentări de calcar, de gresie, de șisturi argiloase, prin apariția primelor plante terestre și prin dezvoltarea nevertebratelor marine. ◊ (Adjectival) Perioada (sau era) siluriană. 2. S. n. Sistem de straturi geologice din silurian (1). 3. Adj. Care aparține silurianului (l), care datează din această perioadă; care este caracteristic, propriu silurianului (1, 2); siluric. [Pr.: -ri-an] – Din fr. silurien. Vezi definitia »