SEMNÁL s. n. 1. semn convențional pentru transmiterea de informații, de avertismente, de comenzi la distanță. ◊ semnal topografic = baliză; exemplar, număr semnal = exemplar dintr-o carte sau publicație periodică, pe care se dă bunul de difuzare al redactorului respectiv. ◊ sunet convențional după care se recunosc anumite posturi de radio. ◊ semnal rutier = indicator de circulație. ◊ instalație prin care se transmite un semnal (1). ◊ semnal de alarmă = dispozitiv montat în vagoanele de călători, care, în caz de primejdie, poate fi acționat de orice călător, pentru a frâna trenul; a da semnalul = a lua inițiativa, a începe o acțiune. 2. (fig.) tot ceea ce anunță, determină începerea unei acțiuni sau servește ca impuls. 3. excitant, stimul senzorial care declanșează un reflex condiționat. (după fr. signal) Vezi definitia »

MONOCLINÁL, -Ă adj., s. n. (structură geologică) sub forma unor straturi succesive, cu același sens și unghi de înclinare. (< fr. monoclinal) Vezi definitia »

ANTIMINISTERIÁL, -Ă adj. care se opune unei decizii ministeriale. (< fr. antiministériel) Vezi definitia »

VOCÁL, -Ă, vocali, -e, adj. Care aparține vocii, privitor la voce, care servește la formarea vocii. ♦ (Muz.) Executat cu vocea, cântat din gură. – Din fr. vocal, lat. vocalis. Vezi definitia »

TRANZIȚIONÁL, -Ă, tranziționali, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de tranziție, de tranziție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. transitionnel. Vezi definitia »