cúcă², cúci, s.f. (reg.) coșul colector la casele țărănești; deschizătură în acoperiș prin care iese fumul. Vezi definitia »

MICROSTRUCTÚRĂ s.f. 1. Structura unui corp solid, așa cum apare la examinarea cu microscopul. 2. (În sociometrie) Relațiile între membrii unor microgrupuri. [< fr. microstructure]. Vezi definitia »

ZAMFÍRĂ, zamfire, s. f. (Ornit.; reg.) Grangur. – Et. nec. Vezi definitia »

stârmínă, stârmíni, s.f. 1. (înv. și reg.) deal stâncos, stirmnic; stâncă cu coaste înalte și abrupte; prăpastie, râpă. 2. (reg.; în forma: strimină) scobitură, adâncitură în malul unei ape, în care se adună peștii. 3. (reg.) băltoacă. 4. (reg.) teren îmbibat cu apă; teren mlăștinos. 5. (reg.; în forma: starmină) localitate deluroasă, păduroasă și prăpăstioasă. 6. (reg.; în forma: stârnim) pădure deasă și neumblată. 7. (reg.) drum cu multe coaste. Vezi definitia »

CÂNTĂREÁLĂ s. f. (Rar) Cântărire. – Cântări + suf. -eală. Vezi definitia »