spíță (-țe), s. f. – 1. Stinghie, spetează de roată. – 2. Eșalon, treaptă. – 3. Grad de rudenie. – 4. Arbore genealogic. – Mr. spiță, megl. spiță „spin”. Germ. Spitze, prin intermediul bg., sb., rus. spica „spiță” (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, II, 358; Conev 83); pentru explicație semantică a sensului 3, cf. sp. grado și grada. Cf. șpiț. – Der. spițelnic, s. n. (sfredel, mai ales pentru a băga spițele de la roată); înspița, vb. (a pune spițe, a forma o roată). Vezi definitia »

NUCÉLĂ s.f. (Biol.) Partea centrală a ovulului unei plante fanerogame, în care se află sacul embrionar. [< fr. nucelle]. Vezi definitia »

LEPÍSMĂ s. f. 1. insectă cu corpul gri-argintiu, care trăiește în locurile umede ale caselor. 2. stamină cu aspect scuamiform, la baza ovarului. (< fr. lépisme) Vezi definitia »

LOZÍNCĂ s. f. formulare concisă a unei idei călăuzitoare, a unei chemări la îndeplinirea unei sarcini de actualitate. ◊ placardă, afiș etc. cu o astfel de chemare. (< germ. Lösung) Vezi definitia »

BÁTCĂ², batce, s. f. (Reg.) Un fel de capcană folosită la prinderea rozătoarelor mici. – Et. nec. Vezi definitia »