GRAȚIE I. s. f. 1. DrĂ?gĂ?lĂ?șenie, gingĂ?șie, finețe, eleganțĂ? (în atitudini, în mișcĂ?ri). â?? (pl.) Atitudini, cuvinte drĂ?gĂ?lașe. â?? BunĂ?voințĂ?, favoare. o A intra în -ile cuiva = a obține bunĂ?voința cuiva. 2. Har, ajutor supranatural pe care divinitatea îl acordĂ? oamenilor pentru a se mântui. o Stare de ~ = creație poeticĂ?; poezie; ipostazĂ?, inspirație poeticĂ?. 3. loviturĂ? de ~ = loviturĂ? care aduce sfârșitul, moartea. 4. (mit.) Fiecare dintre cele trei zeitĂ?ți care personificau grația și frumusețea femininĂ?. II. prep. Cu ajutorul, datoritĂ?. -Din lat. Gratia, it. Grazia, /II/ fr. Grâce Ă? Vezi definitia »

SOCIOGONÍE, sociogonii, s. f. Totalitatea miturilor, teoriilor etc. privitoare la apariția civilizațiilor umane. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. sociogonie. Vezi definitia »

CLEISTOGAMÍE s.f. Mod de polenizare în care florile se polenizează cu propriul lor polen, fără să se mai deschidă. [Pron. cle-is-, gen. -iei. / < fr. cléistogamie, cf. gr. kleistos – închis, gamos – căsătorie]. Vezi definitia »

SELENOLOGÍE s.f. Parte a astronomiei care studiază materia componentă a scoarței lunare și evoluția ei în timp. [Gen. -iei. / < fr. sélénologie, cf. gr. selene – Lună, logos – știință]. Vezi definitia »

chestie Vezi definitia »