Definita cuvantului ciorbă
ciórbă (ciórbe), s. f. – Fel de mîncare din zeamă acrită. Mr., megl. ciorbă. Tc. çorba (Cihac, II, 566; Miklosich, Slaw. Elem., 52 și Fremdw., 82; Șeineanu, II, 132; Lokotsch 440; Ronzevalle 78; Berneker 160), cuvînt care provine din arab. šorba, šarâb (› sp. jarabe, it. sorbetto, fr. sirop); cf. ngr. τσορβάς, alb. tšorbë, bg., sb. čorba, mag. csorba. Der. ciorbagiu, s. m. (comandant al unui regiment de ieniceri; căpetenie, șef), din tc. çorbaci, datorită asocierii, obișnuite în organizarea militară turcă, între unitatea militară și bucătăria sa proprie; ciorbalîc, s. n. (polonic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ciorbă
CHIMILUMINESCÉNȚĂ s. f. Luminescență produsă în timpul unei reacții chimice. [Var.: chemoluminéscență s. f.]. – Din fr. chimiluminescence. Vezi definitia »
PORTRETÍSTICĂ, portretistici, s.f. – V. portretistic (1, 2) [DEX'98] Vezi definitia »
GAMETOPLÁSMĂ s. f. citoplasma gameților. (< fr. gamétoplasme) Vezi definitia »
ANGHÍLĂ s. f. pește teleostean migrator, cu corpul în formă de șarpe; țipar. (< fr. anguille, lat. anguilla) Vezi definitia »
FIBRINOLIZÍNĂ s. f. enzimă bacteriană capabilă să lizeze fibrina. (< fr. fibrinolysine) Vezi definitia »