Definita cuvantului ciorbă
ciórbă (ciórbe), s. f. – Fel de mîncare din zeamă acrită. Mr., megl. ciorbă. Tc. çorba (Cihac, II, 566; Miklosich, Slaw. Elem., 52 și Fremdw., 82; Șeineanu, II, 132; Lokotsch 440; Ronzevalle 78; Berneker 160), cuvînt care provine din arab. šorba, šarâb (› sp. jarabe, it. sorbetto, fr. sirop); cf. ngr. τσορβάς, alb. tšorbë, bg., sb. čorba, mag. csorba. Der. ciorbagiu, s. m. (comandant al unui regiment de ieniceri; căpetenie, șef), din tc. çorbaci, datorită asocierii, obișnuite în organizarea militară turcă, între unitatea militară și bucătăria sa proprie; ciorbalîc, s. n. (polonic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ciorbă
PESTILÉNȚĂ s. f. 1. boală contagioasă; ciumă, pestă. ◊ miros infect. 2. (fig.) învățătură dăunătoare, periculoasă. (< fr. pestilence, lat. pestilentia, germ. Pestilenz) Vezi definitia »
TABACÓZĂ s.f. (Med.) Pneumoconioză specială cauzată de inhalarea pulberilor rezultate din prelucrarea tutunului. [< fr. tabacosis]. Vezi definitia »
AMERICANÍSTICĂ s. f. Studiu al limbilor, culturilor și civilizațiilor americane. – Din germ. Amerikanistik. Vezi definitia »
METALDEHÍDĂ s.f. (Chim.) Substanță solidă albă rezultată prin polimerizarea aldehidei acetice, care se întrebuințează drept combustibil. [< fr. métaldéhyde]. Vezi definitia »
XERÓZĂ, xeroze, s. f. Boală de ochi caracterizată prin uscarea și contractarea conjunctivei, prin dispariția secreției lacrimale și opacifierea corneii, care, în unele cazuri, devine albă; xeroftalmie. – Din fr. xérose. Vezi definitia »