Definita cuvantului ciormă
ciórmă (-me), s. f. – Vierme. – Var. ciorman, ciormag. Sl. čirmŭ „roșu”, care probabil era la început numele vreunui vierme, cf. lat. vermiculus › fr. vermeil (DAR; cf. Berneker 169).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ciormă
GÉNĂ, gene, s. f. (Biol.) Element al cromozomilor care determină transmiterea și manifestarea unor caractere ereditare. – Din fr. gène. Vezi definitia »
PUȘCULÍȚĂ, pușculițe, s. f. 1. Diminutiv al lui pușcă. 2. Vas mic de lut, de lemn sau de metal, cu o deschizătură îngustă în partea de sus, prin care se introduc, pentru a se păstra, banii economisiți (de copii). – Pușcă + suf. -uliță. Vezi definitia »
CHIÁSMĂ s.f. Încrucișare a două formații anatomice (tendoane, nervi). ♦ Punct în care se întretaie cele două ramuri ale nervului optic. ♦ (Biol.) Loc de unire a cromozomilor omologi în timpul profazei. [< fr. chiasma, cf. gr. chiasma]. Vezi definitia »
BOSTÁNĂ, bostane, s. f. (Reg.) Pepenărie. – Bostan + suf. -ă. Vezi definitia »
scóifă1, scóife, s.f. (reg.) nasture. Vezi definitia »