Definita cuvantului servitute
SERVITÚTE s.f. 1. Stare de dependență, de servire; servitudine; robie. ♦ Obligație, constrângere. 2. (Jur.) Sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar, izvorând din situația naturală a bunului sau dintr-o convenție, care are ca scop să servească utilitatea publică sau particulară. [< lat. servitus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu servitute
asfințíte (pe asfințite) (pop.) loc. adv. Vezi definitia »
ELIGIBILITÁTE s.f. Faptul de a fi eligibil; condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru ca cineva să poată fi ales. [Cf. fr. éligibilité]. Vezi definitia »
cuvinte cu IAI Vezi definitia »
SECURITÁTE s.f. 1. Stare de siguranță, de lipsă de primejdie. ♦ Protecție, apărare. ♦ Consiliu de securitate = principalul organ permanent al O.N.U., care are ca sarcină fundamentală menținerea păcii și securității internaționale; securitate colectivă = stare a relațiilor dintre state, creată prin luarea de măsuri de apărare comună împotriva unei agresiuni. 2. (În socialism) Organ de stat care veghea la siguranța internă a statului. [Cf. fr. sécurité, lat. securitas]. Vezi definitia »
KARITÉ s.m. Arbore din Africa ecuatorială, din ale cărui semințe se scoate o materie grasă comestibilă. [< fr. karité]. Vezi definitia »