Definita cuvantului servitute
SERVITÚTE s.f. 1. Stare de dependență, de servire; servitudine; robie. ♦ Obligație, constrângere. 2. (Jur.) Sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar, izvorând din situația naturală a bunului sau dintr-o convenție, care are ca scop să servească utilitatea publică sau particulară. [< lat. servitus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu servitute
alteritáte s. f., g. / d. art. alteritắții; pl. alteritắți Vezi definitia »
LAVABILITÁTE s. f. însușirea de a fi lavabil. (< fr. lavabilité) Vezi definitia »
BIODIVERSITÁTE s. f. diversitate din punctul de vedere al elementelor biologice. (< fr. biodiversité) Vezi definitia »
VERDÉTE, verdeți, s. m. (Reg.) 1. (Iht.) Boiștean. 2. Larva fluturelui-de-varză. 3. Bâtă scurtă și groasă de lemn verde. – Din verde + suf. -ete. Vezi definitia »
NEGHIOBÉȘTE adv. (Rar) În felul neghiobului, ca neghiobii; prostește. – Neghiob + suf. -ește. Vezi definitia »