moárte (-órți), s.f. – 1. Sfîrșit, deces. – 2. Omucid, omor. – Mr. moarte, megl. moarti. Lat. mortem (Pușcariu 1104; Candrea-Dens., 1175; REW 5688), cf. alb. mortë (Philippide, II, 648), it., port. morte, fr., cat. mort, sp. muerte. – Cf. mort, muri. – Der. neol. mortal, adj., din fr. mortal; mortalitate, s.f., din fr. mortalité; inmortalitate, s.f, din fr. immortalité; mortifica, vb., din fr. mortifier; mortificați(un)e, s.f., din fr. mortification; mortuar, adj., din fr. mortuaire. Vezi definitia »

SURUGIÉȘTE adv. (Rar) În felul surugiilor, ca surugii. – Din surugiu + suf. -ește. Vezi definitia »

LINIARITÁTE, liniarități, s. f. Însușirea de a fi liniar. [Pr.: -ni-a-. – Var. linearitáte s. f.] – Din fr. linéarité. Vezi definitia »

ANTICHITÁTE s. f. 1. epocă îndepărtată a istoriei, în care s-au dezvoltat vechile civilizații. ◊ vechime. 2. (pl.) obiecte ale vieții materiale (vase, medalii, arme etc.) păstrate din antichitate (1), sau vechi și valoroase. (< fr. antiquité, lat. antiquitas) Vezi definitia »

SUPRAACTIVITÁTE s. f. activitate intensă, mai mult decât normală. (după fr. suractivité) Vezi definitia »