Definita cuvantului sextină
SEXTÍNĂ s.f. (Lit.) Poezie cu formă fixă, alcătuită din șase strofe, având fiecare șase decasilabe și cu rime repetate de la prima strofă. ♦ Poem sau poezie alcătuită din strofe de șase versuri. [< fr. sextine, cf. lat. sextus – al șaselea].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu sextină
pringúță, pringúțe, s.f. (reg.) fiecare dintre cele patru scândurele care se prind de marginile pereților laterali ai unui stup. Vezi definitia »
MÁNTĂ s. f. pelerină lungă și largă purtată peste celelalte haine; mantie. (< fr. mante) Vezi definitia »
GÁLĂ1 s. f. 1. spectacol cu caracter festiv, oficial; ceremonie. ◊ de ~ = sărbătoresc, solemn. 2. ~ de box = competiție sportivă alcătuită din mai multe meciuri de box; ~ de filme = serie de filme produse de aceeași țară, prezentate într-un cadru festiv. (< fr., it. gala) Vezi definitia »
NÚLĂ, nule, s. f. 1. (Cifra) zero; semn grafic care reprezintă această cifră. 2. (Rar) Lipsă de orice merit; incapacitate totală. – Din ngr. nula, lat. nulla, germ. Null. Vezi definitia »
MÉLIȚĂ, melițe, s. f. 1. Unealtă primitivă de lemn, folosită în industria casnică pentru melițare; zdrobitor. ♦ Mașină de melițat, prevăzută cu cuțite sau cu aripi de lemn dispuse circular pe un cilindru. 2. Fig. (Fam. și depr.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). ◊ Expr. A da cu melița (sau din meliță) = a trăncăni, a flecări. – Din bg. melica. Vezi definitia »