PENTAMÉTRU s. m. vers greco-latin de cinci picioare. ◊ (în metrica modernă) vers cu cinci silabe accentuate. (< fr. pentamètre, gr. pentametrou) Vezi definitia »

ADMITANȚMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea admitanței. (< fr. admittancemètre) Vezi definitia »

ÉSTRU s.m. (zool.) insectă de mărimea unei albine, ale cărei larve trăiesc ca parazite pe diferite animale; (pop.) streche. // s.n. 1. fază a ciclului sexual la mamifere, în care are loc expulzarea ovulului matur din ovar. 2. perioadă a rutului la animale. 3. (fig.) dorință, capriciu, pornire avântată. // (în forma estro-) element prim de compunere savantă cu semnificația „excitație”, „incitație”, „rut”. [pl. (s.m.) eștri, (s.n.) estre. scris și oestru. / cf. fr. oestrus, it. estro, lat. oestrum < gr. oistros – tăun] Vezi definitia »

UDOMÉTRU s.n. Pluviometru. [< fr. udomètre, cf. lat. udus – umed, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »

AMFITEÁTRU s. n. 1. (la greci și la romani) edificiu de formă circulară sau elipsoidală, (neacoperit), dintr-o arenă înconjurată de trepte și tribune, în timpul jocurilor publice. 2. sală de curs, conferințe cu locurile în plan înclinat sau în trepte. 3. configurație a unor terenuri dispuse în etaje circulare. (< fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron) Vezi definitia »