NELEGIUÍT, -Ă, nelegiuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care comite nelegiuiri; (despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) care constituie, reprezintă o nelegiuire; ticălos, infam. – Ne- + legiuit. Vezi definitia »

STUPÍT, stupíturi, s. n. (Reg.) Scuipat. ◊ Compus: stupitul-cucului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze în formă de rozetă, cu flori liliachii, roz, albe (Cardamine pratensis). – V. stupi. Vezi definitia »

TEODOLÍT s.n. Instrument optic goniometric de precizie pentru măsurarea unghiurilor verticale și orizontale, a distanțelor zenitale și a azimuturilor, folosit în geodezie și astronomie. [Pron. te-o-. / < fr. théodolite]. Vezi definitia »

ÎNVESTÍT, -Ă, învestiți, -te, adj. Care a primit oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție. – V. învesti. Vezi definitia »

GHEIZERÍT s.n. (Geol.) Depozit silicios provenit din precipitarea silicei din apa izvoarelor fierbinți în regiunile vulcanice. [Pron. ghei-. / < fr. geysérite]. Vezi definitia »