ERMÍT s. m. eremit. (< fr. ermite) Vezi definitia »

BEHĂÍT s. n. Faptul de a behăi; behăitură. Vezi definitia »

DEZNĂDĂJDUÍT, -Ă, deznădăjduiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care și-a pierdut orice nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații); desperat. 2. (Despre sentimente, manifestări ale omului etc.) Care trădează, exprimă deznădejde; provocat de deznădejde. – V. deznădăjdui. Vezi definitia »

SFINȚÍT¹ s. n. v. asfințit. Vezi definitia »

ZGRIBULÍT, -Ă, zgribuliți, -te, adj. Care stă strâns, ghemuit, tremurând de frig. ♦ (Despre blana animalelor) Zbârlit de frig. – V. zgribuli. Vezi definitia »