calíc (calícă), adj. – 1. Paralitic, damblagiu. – 2. Cerșetor. – 3. Sărman, nenorocit. – 4. Avar, zgîrcit. Sl. kalika „pelerin” (Miklosich, Fremdw., 94; Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. rut. kalika „invalid”. Schimbarea semantică se explică prin mulțimea de paralitici și invalizi care luau parte la pelerinaje, și care în general trăiau din pomeni. Der. calicesc, adj. (de calic, de cerșetor); calicește, adv. (ca un calic); calicenie, s. f. (zgîrcenie); calici, vb. (a ologi, a schilodi, a sărăci, a ruina; a ajunge sărac lipit; a cere de pomană, a cerși; a se zgîrci); calicie, s. f. (sărăcie; zgîrcenie, avariție); calicime, s. f. (mulțime de cerșetori); calicos, adj. (zgîrcit). Vezi definitia »

PATRONÍMIC, patronimice, adj. (În sintagma) Nume patronimic (și substantivat, n.) = a) nume pe care îl poartă (după tată) toți membrii unei familii; nume de familie; b) (la unele popoare) nume dat membrilor unei familii și format de la numele tatălui cu ajutorul unui sufix social. – Din fr. patronymique. Vezi definitia »

nepotrívnic, -ă, adj. (înv.) fără seamăn, neasemuit. Vezi definitia »

ANTINEFRÉTIC, -Ă adj., s.n. (Medicament) contra durerilor de rinichi. [Cf. fr. antinéphrétique, it. antinefritico < lat. anti – contra, gr. nephritis – boală de rinichi]. Vezi definitia »

ARMONÍSTIC, -Ă adj. referitor la armonie. (< germ. harmonistisch) Vezi definitia »