Definita cuvantului cir
cír s. m. – 1. Clei, lipici. – 2. Terci de porumb foarte subțire. – 3. Păsat, terci. Origine incertă. După E. Petrovici, Dacor., X, 26-32, din gr. χυλός „suc.” Conform acestei ipoteze, rut. čyr „terci,” pe care Scriban, Arhiva, 1927, 292; Tiktin și Pascu, R. crit., XIV, 40, îl considerau drept etimon al rom., derivă de la acesta. Se folosește numai în Trans. și Mold. Rămîne de lămurit legătura acestui cuvînt cu ciriș, s. m. (clei, lipici), din tc. çiriș (Cihac, II, 566; Șeineanu, II, 134), cf. bg., sb. čiriš, mag. csiriz. – Der. ciros, adj. (lipicios); cirui, vb. (a face păsat); ciruială, s. f. (păsat).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cir
MOHAÍR, mohairuri, s. n. Păr de capră angora, folosit în industria textilă pentru stofe, covoare, fetru etc.; p. ext. postav sau stofă țesută din lână amestecată cu păr de capră angora (sau cu fire de mătase). [Pr.: -ha-ir] – Din fr. mohair. Vezi definitia »
sanír s.n. (înv.) numele unui vânt. Vezi definitia »
SABÍR s. n. Limbă mixtă, rudimentară ca vocabular și structură gramaticală, care se vorbește în porturile Mării Mediterane și care conține elemente din franceză, provensală, spaniolă, greacă, catalană, italiană și arabă. – Din fr. sabir. Vezi definitia »
FURNÍR, furnire, s. n. Foaie subțire de lemn care servește la fabricarea placajelor, a panelelor, în industria mobilei etc. – Din germ. Furnier. Vezi definitia »
mindír (mindíre), s. n. – (Mold.) Saltea de paie. – Mr., megl. minder. Tc. minder (Roesler 599; Șeineanu, II, 260; Berneker, II, 59; Lokotsch 1464a; Ronzevalle 165), cf. ngr. μεντέρι, alb., sb. minder, bg. mender. – Der. mindirigiu, s. m. (plăpumar, tapițer). Vezi definitia »