CONCRESCÉNȚĂ s.f. Creștere împreună, patologică, a două țesuturi. [< lat. concrescentia, cf. it. concrescenza]. Vezi definitia »

suzétă s. f., g.-d. art. suzétei; pl. suzéte Vezi definitia »

EBRAÍSTICĂ s. f. disciplină care studiază limba și cultura ebraică. (< fr. hébraïstique) Vezi definitia »

GLOBÚLĂ s. f. 1. corp sferic foarte mic. 2. mic corp ovular care se găsește în diverse lichide sau țesuturi ale organismului. ♦ ~le roșii = hematii; ~le albe = leucocite. (< fr. globule, lat. globulus) Vezi definitia »

SUBSTÁNȚĂ s.f. 1. Denumire generică dată corpurilor cu compoziție și structură chimică omogenă. ♦ Materie. 2. Categorie filozofică care desemnează esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor, precum și ceea ce există de sine stătător. ♦ Substratul permanent al tuturor transformărilor. 3. (Fig.) Partea fundamentală, constitutivă a unui lucru: esență, esențial. [< fr. substance, cf. lat. substantia]. Vezi definitia »