Definita cuvantului cîrci
cîrcí (-césc, -ít), vb. – 1. A se strînge. – 2. A micșora, a se contrage. – 3. A se chirci, a se pipernici. – Var. încîrci, (în)chirci, (în)cîrc(e)ia, (îm)pierci. Sl. krŭčiti „a suci” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 41; DAR), slov. kerčiti, ceh. krčiti, pol. kurczyć, rus. korčiti. V. și cîrcel. Der. cîrcean, s. m. (căpușă); cîrceag, s. n. (boală a oilor); cîrcior, adj. (sucit); chircit (var. închircit, piercit), adj. (pipernicit; atrofiat, degenerat; tulburat, anormal); chircitură (var. piercitură), s. f. (avorton, stîrpitură). Var. cu p- sînt rezultat al hiperurbanismului mold. Din rom. trebuie să provină rut. kručak „berbec bolnav”, pe care Candrea îl consideră etimon al al lui cîrceag.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cîrci
ALICÍ, (1) alicesc, (2) pers. 3 alicește, vb. IV. 1. Tranz. A răni cu alice (1). 2. Refl. (Reg.) A se vedea, a apărea mai distinct dintre alte lucruri. – Din alică. Vezi definitia »
BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Din brână + suf. -aci. Vezi definitia »
puternicí, puternicésc, vb. IV (înv.) 1. a da putere, a întări. 2. a deține sau a-și menține puterea. 3. (refl.) a deveni puternic, a se fortifica. Vezi definitia »
coșaci s.m. pl. (reg.) plantă ierboasă, păroasă, cu flori albăstrii. Vezi definitia »
a pune pe butuci expr. a aduce (o mașină, o întreprindere etc.) în stare de nefuncționare; a strica; a falimenta. Vezi definitia »