Definita cuvantului cârlan
cârlán (cârláni), s. m. – 1. Mînz de doi ani. – 2. Berbec de un an. Origine necunoscută. Ar putea fi dim. călan, cu r infix (după Lambrior 107; Crețu 327 și Candrea, Elemente, 405, din lat. *caballanus); dar al doilea sens este dificil de explicat. Abundă ipoteze incerte: din mag. kerlany (Cihac, II, 488), care fără îndoială provine din rom.; din lat. carnalis (Philippide, Principii, 150; Giuglea, Dacor., I, 245-7; Giuglea, LL, I, 171; cf. DAR); cf. sp. carnero, însă der. este dificilă; din sl. *krdlanŭ, de la krŭdo › cîrd (Weigand, Jb, XVI, 222); din fondul preromanic (Rusu, Dacor., XI, 148; Lahovary 321). – Der. cîrlănar, s. m. (păstor, cioban). Din rom. este mag. kirlán, kerlany (Edelspacher 16).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cârlan
AGROZOOTEHNICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în agrozootehnică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < agrozootehnică + -ian]. Vezi definitia »
ELITROPLÁN s. n. aeronavă la care ampenajul este înlocuit cu elitre, așezate sub aripă. (< fr. élytroplane) Vezi definitia »
ȘEDINȚOMÁN, -Ă s.m. și f. (Peior.) Cel care are mania ședințelor. [< ședință + -man]. Vezi definitia »
CATONIÁN, -Ă adj. catonic. ♦ regulă ~ă = principiu de drept potrivit căruia validitatea unui legat este condiționată de supoziția că testatorul a murit imediat după facerea testamentului. (< fr. catonien, lat. catonianus) Vezi definitia »
DIATERMÁN, -Ă adj. (despre corpuri, medii) care lasă să treacă căldură; diatermic. (< fr. diathermane) Vezi definitia »