Definita cuvantului cîrmă
cîrmă (cîrme), s. f. – 1. Piesă mobilă care servește la menținerea sau schimbarea direcției unei nave. – 2. Guvernare, conducere. – 3. (Arg.) Nas. Sl. krŭma (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Lexicon, 315; Cihac, II, 43; Berneker 668), cf. slov. koromany, mag. kormány, de unde rom. cormană, s. f. (la plug, răsturnătoare; stavilă). Der. cîrmaci, s. m. (persoană care manevrează cîrma unei nave, pilot; conducător), cf. sl. krŭmĭčiči, bg. kŭrmač, rut. kormač; cîrmi, vb. (a guverna, a conduce; a o coti, a o lua în altă parte; a căuta pretexte, a se scuza; a se tîrgui), din sl. krŭmiti; cîrmitor, adj. (care cîrmește); cîrmeală, s. f. (schimbare de direcție); cîrmui, vb. (a guverna); cîrmuitor, s. m. (guvernator, conducător; demnitar); cîrmuitoresc, adj. (de guvernator); cîrni, vb. (a căuta pretexte, a face greutăți); cîrneală, s. f. (șovăială, tîrguială); cîrnic, adj. (șovăielnic; persoană fără cuvînt; plîngăcios); cîrnitură, s. f. (curbă; ocol, ocoliș); cîrniș, s. n. (schimbare de direcție).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cîrmă
ASTRONÁVĂ s. f. vehicul destinat zborurilor cosmice; navă spațială. (după fr. astronef) Vezi definitia »
căpețeálă, căpețéli, s.f. (reg.) partea frâului sau a căpăstrului ce se pune pe capul calului. Vezi definitia »
CIBERNÉTICĂ s.f. 1. Parte a politicii care se ocupă de mijloacele de guvernare, potrivit clasificării lui Ampère. 2. Știință care studiază principiile și legile comune ale funcționării sistemelor de legături, comandă și control în mașini și în organismele vii. [Gen. -cii, var. chibernetică s.f. / < fr. cybernétique, engl. cybernetics, cf. gr. kybernan – a conduce]. Vezi definitia »
LATÉNȚĂ s. f. stare latentă. (< fr. latence) Vezi definitia »
MASCÁDĂ s.f. (Mar.) Abatere involuntară a unei nave de la drumul ei. [< germ. Maskade]. Vezi definitia »