ONOMATOLOGÍE s. f. onomastică (II, 2). (< fr. onomatologie) Vezi definitia »

BÍBLIE, biblii, s. f. Carte sacră a mozaismului și a creștinismului, alcătuită din Vechiul Testament și din Noul Testament, acesta din urmă fiind recunoscut numai de creștini. ♦ Fig. Carte voluminoasă. ♦ Fig. Carte fundamentală a unei literaturi, a unei științe. – Din lat. biblia. Vezi definitia »

RETARDÁȚIE s.f. (Astr.) Mișcare a Lunii pe sfera cerească în sens direct (de la vest la est), precum și a planetelor, în anumite situații, având ca efect întârzierea în fiecare zi a trecerii astrului la meridianul locului. [< fr. retardation]. Vezi definitia »

NĂȘÍE s. f. Faptul de a fi naș² (la un botez, sau la o cununie); legătură de înrudire între naș² și fin; calitatea de naș². – Naș² + suf. -ie. Vezi definitia »

DESMOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile ligamentelor. (< fr. desmopathie) Vezi definitia »