Definita cuvantului cîrpător
cîrpătór (cârpătoáre), s. n. – 1. farfurie de lemn, tavă. – 2. Lopățică de brutar. – Mr. crăpitor, cărpitor, cripitor; megl. călpitor, cripitor. Lat. coŏpĕrtōrium „capac” (Pușchilă, Conv. lit., XLIII, 91; Pușcariu 375; Tiktin; Pușcariu, Dacor., I, 415; DAR). Cu sensul al doilea, pare a fi intervenit o confuzie cu cîrpă; într-adevăr, una dintre lopățelele folosite de brutari se învelește de obicei într-o cîrpă umedă, înainte de a se introduce în cuptor. Sb. krpàtur (sec. XVII), pe care Daničič, V, 627, îl derivă din it. copritore, ar putea proveni din rom.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cîrpător
fermecator Vezi definitia »
ÎNTÂIETÓR, -OÁRE, întâietori, -oare, adj. (Înv.) Care ocupă locul de frunte, locul întâi, dintâi. – Din întâi2 + suf. -(e)tor. Vezi definitia »
APRECIATÓR, -OÁRE, apreciatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care apreciază. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. appréciateur. Vezi definitia »
PROBATÓR, -OÁRE adj. v. probatoriu. Vezi definitia »
SEMNALIZATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care transmite semnale, care semnalizează. // s.n. 1. Semafor. 2. Indicator luminos al unui autovehicul, care arată direcția în care se îndreaptă acesta. [< semnaliza + -tor]. Vezi definitia »