PALEOPALINOLOGÍE s. f. ramură a palinologiei, având ca obiect cercetarea geologică bazată pe studiul sporilor și al polenului fosil. (< fr. paléopalynologie) Vezi definitia »

XEROGRAFÍE s. f. procedeu de copiat și multiplicat, fără contact, prin impresionarea unei plăci acoperite cu un strat de material fotoconductor și încărcate cu electricitate statică. (< germ. Xerographie, fr. xérographie) Vezi definitia »

ALOKINEZÍE (‹ fr.) s. f. (MED.) Tulburare de coordonare constînd în faptul că o mișcare comandată unui membru superior sau inferior este executată de membrul simetric. Vezi definitia »

MICROGRAFÍE s. f. 1. studiul microscopic al unui obiect. 2. studierea la microscop a structurii metalelor și aliajelor metalice. 3. scriere măruntă, până la ilizibilitate. (< fr. micrographie) Vezi definitia »

TIFLOLOGÍE s.f. Ramură a defectologiei care se ocupă cu studiul orbilor. [Gen. -iei. / cf. it. tiflologia, fr. typhlologie < gr. typhlos – orb, logos – știință]. Vezi definitia »