Definita cuvantului cirtă
círtă (círte), s. f. – 1. Trăsătură. – 2. Cantitate mică, pic. – 3. Moment, secundă. Sl. črŭta (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, 56; Pușcariu, Dacor., VIII, 349); cf. ciort, care aparține aceleiași rădăcini. După Edelspacher 12, din rom. provine mag. csirta. Din aceeași familie fac parte ciorsăi; certat, adj. (tăiat), din sl. čertŭ (Pușcariu, Dacor., IV, 680); cest, s. n. (înv., bucată, fragment, crîmpei), din bg. čest (Tiktin).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cirtă
ALINTĂTÚRĂ, alintături, s. f. Alintare. – Din alinta + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »
FOLICULÓZĂ s.f. Conjunctivită la copii caracterizată prin apariția de mici granulații pe conjunctivă. [Cf. fr. folliculose]. Vezi definitia »
OFIȚEREÁSĂ, ofițerese, s. f. 1. (Fam.) Soție de ofițer (I 1). 2. Femeie care are gradul de ofițer (I 1). – Ofițer + suf. -easă. Vezi definitia »
CNEMÍDĂ, cnemide, s. f. Un fel de jambiere metalice folosite în antichitate de soldații greci. – Din fr. cnémide. Vezi definitia »
POMICULTÚRĂ s. f. ramură a agriculturii care se ocupă cu cultura pomilor și arbuștilor fructiferi. (< it. pomicultura, fr. pomiculture) Vezi definitia »