BORȘ, borșuri, s. n. Zeamă acră, preparată din tărâțe puse să fermenteze în apă; p. ext. ciorbă acră. ◊ Expr. A-i sufla (cuiva) în borș sau a sufla în borșul cuiva = a se amesteca în treburile cuiva. (Fam.) A mânca borș = a minți. A se face borș = a se înfuria. – Rus, ucr. borșc. Vezi definitia »

coș interj. – Se aplică în timpul mulsului caprelor, pentru a le liniști. Origine incertă, probabil expresivă, cf. ceas, ciuș. Totuși, DAR se gîndește la fr. couche, germ. kusch, și Graur, BL, VI, 143, propune sb. koza „capră”. Vezi definitia »

schimbáș, schimbáși, s.m. (înv.) 1. soldat care făcea parte din trupele cu schimbul (călăraș, dorobanț cu schimbul). 2. cel care schimba pe altul, care îi lua locul. Vezi definitia »

RELÁȘ s. n. 1. suspendare temporară a spectacolelor unui teatru, ale unei opere etc.; zi, interval de repaus. 2. staționare temporară a unei nave într-un port sau într-o radă în cursul unei călătorii. (< fr. relâche) Vezi definitia »

păhăráș,, păhăráșe, s.f. (pop.) 1. păhărel. 2. plantă cu floare în formă de potir. Vezi definitia »