SILÍNȚĂ, silințe, s. f. Stăruință îndelungată, osteneală pentru a executa bine ceva, pentru a atinge un scop; efort susținut în muncă sau la învățătură; sârguință, străduință, strădanie, râvnă, zel. ◊ Loc. vb. A-și da silința (sau toată silința ori toate silințele) = a se sili (3). – Sili + suf. -ință. Vezi definitia »

ANTÉZĂ s. f. perioada de înflorire la plante. (< fr. anthèse) Vezi definitia »

groditúră, groditúri, s.f. (înv.) garnitură la o haină. Vezi definitia »

ELECTRÓNICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază particulele încărcate electric. ♦ Ramură a electrotehnicii care studiază aplicațiile tehnice ale fenomenelor electromagnetice. [Gen. -cii. / < fr. électronique]. Vezi definitia »

potănjíță, potănjíțe, s.f. (reg.) gaura din spate a opincii, prin care este trecută nojița, spre a fi legată de picior. Vezi definitia »