TAILORÍSM s.n. Metodă de organizare a muncii, în cadrul căreia normele de muncă se stabilesc la nivelul muncitorilor cu cel mai ridicat randament și care duce astfel la creșterea substanțială a intensității muncii. [Scris și taylorism. / < fr. taylorisme, cf. Taylor – inginer și economist american]. Vezi definitia »

TEHNICÍSM s. n. Tendința de a folosi în mod exagerat procedeele tehnice caracteristice unui domeniu de activitate, lăsând pe planul al doilea tezele teoretice care trebuie să conducă munca practică. – Tehnic + suf. -ism. Cf. rus. tehnițizm. Vezi definitia »

SITUAȚIONISM s. n. mișcare contestatară îndreptată împotriva structurilor actuale ale societății. (< fr. situationnisme) Vezi definitia »

DOGMATÍSM s.n. Mod de gândire rigid care operează cu teze socotite imuabile. [< fr. dogmatisme]. Vezi definitia »

CLONÍSM s.n. Stare patologică cu manifestări de convulsii clonice. [< fr. clonisme]. Vezi definitia »