RECURSÓRIU, -IE adj. (jur.) prin care se exercită dreptul de recurs. (< fr. récursoire) Vezi definitia »

ÎMBLĂCÍU, îmblăcie, s. n. Unealtă agricolă rudimentară, formată dintr-o prăjină lungă la capătul căreia este legat un băț gros mobil și mai multe curele, cu care se lovesc spicele de cereale sau păstăile de legume spre a li se scoate boabele. [Acc. și: îmblắciu] – Cf. îmblăti. Vezi definitia »

GIMNÁZIU, gimnazii, s. n. 1. (În Grecia antică) Școală în care tinerii absolvenți ai palestrei își desăvârșeau educația fizică și intelectuală. 2. Școală care cuprinde clasele (4) V-VIII. 3. (În unele țări) Liceu. – Din lat. gymnasium, fr. gymnase. Vezi definitia »

CIORBAGÍU¹, ciorbagii, s. m. 1. Ofițer de ieniceri; comandant al unui regiment de ieniceri. 2. (Înv.) Primar rural (turc). – Din tc. çorbacı. Vezi definitia »

EXERCÍȚIU s.n. 1. (De obicei la pl.) Acțiune fizică sau intelectuală, repetată, făcută pentru a dobândi sau a forma anumite deprinderi, abilități etc. ♦ Mică piesă vocală sau instrumentală creată în scopul de a obișnui pe cel care învață să cânte sau pe cel ce studiază un instrument muzical cu o anumită problemă tehnică. ♦ Instruire a militarilor pentru a învăța deprinderea mânuirii armelor și a modului de a lupta. ♦ Temă dată școlarilor spre a-i familiariza cu unele materii. 2. Exercitare, îndeplinire. ♦ Exercițiu bugetar = perioadă de un an pentru care se efectuează toate operațiile relative la bugetul unui stat; an bugetar. ◊ În exercițiul funcțiunii = în timpul serviciului legal. [Pron. -țiu, pl. -ii. / cf. lat. exercitium, fr. exercice]. Vezi definitia »