Definita cuvantului condiționare
CONDIȚIONÁRE, condiționări, s. f. Acțiunea de a condiționa. 1. Stabilire a unui raport de dependență. 2. Operație prin care se aduce un material, un produs etc. într-o stare de umiditate dorită sau prin care se constată conținutul lui de umiditate. [Pr.: -ți-o-].
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu condiționare
APROBÁRE s.f. Faptul de a aproba; încuviințare; consimțire; permisiune. ♦ Act, document prin care se permite, se aprobă ceva. [< aproba]. Vezi definitia »
CIOBÍRE, ciobiri, s. f. Acțiunea de a ciobi și rezultatul ei. – V. ciobi. Vezi definitia »
EVOCÁRE s. f. faptul de a evoca; amintire, aducere-aminte; evocație ◊ scriere literară în care se evocă ceva. (< evoca) Vezi definitia »
scoáre s. f. – (Trans.) Zgură. Lat. scoria (Pușcariu 1556; REW 7739; Candrea; Rosetti, I, 171). Este dubletul lui scorie, s. f., din fr. scorie și din sgură. Vezi definitia »
APLATIZÁRE s.f. Acțiunea de a aplatiza și rezultatul ei. ♦ Proces natural prin care prundișurile de formă sferoidală capătă formă plată. ♦ Modificare a parametrilor unor elemente de circuit electric, făcută în scopul de a reduce variațiile unei mărimi într-un anumit interval de timp. [< aplatiza]. Vezi definitia »